Lume. Și lumi

Nu voi înțelege niciodată de ce lumea (virtuală sau reală, aproape că a devenit totuna) vrea mereu să te schimbe. Te găsește într-un fel și e musai să te transforme în altceva. Dacă ai tendințe de misogin, musai să te facă să adori și să-nțelegi (?) femeia. Dacă ești puțin ‘deviat’, musai să devii ‘straight’, adică să-ți placă genul opus. Dacă ești ateu (sau așa crezi tu că ești), musai să te convertească la vreo religie, oricare ar fi ea. Dacă tu spui/susții că ești creștin, într-o anume confesiune, musai s-o schimbi, pocăindu-te azi! De parcă pocăința (adesea greșit interpretată, peiorativ) nu-ți poate veni din adâncul inimii și fără să bați clopotele-n direct, pe vreun blog.

Nu voi înțelege nici de ce anumiți oameni cred că toate textele scrise, aici și aiurea, sunt despre ei. Surprize, surprize! Nu sunt! Lumea are, cu siguranță, experiențe similare, dar detaliile sunt proprii, adesea unicat. N-are nicio legătură povestirea mea despre bătrânul cu chiștoace cu mai vechiul pictor din castelul nedescoperit încă de domnița Ralu (sau găsiți voi alt prenume, după plac). După cum n-are nicio legătură povestea papanașilor cu dulceață de afine cu blogul foarte căsătorit al unui (re)cunoscut burlac blogosferic.

Nu voi înțelege nici de ce avem mereu nevoie de validare. Și eu am căzut (și mai cad) în păcatul acesta. Dacă nu ni se recunoaște valoarea, nu suntem buni de nimic, putem fi gunoiul societății, buni de aruncat în generosul trash bin pe care ni-l pune la dispoziție Platforma. WordPress, desigur. De ce simțim nevoia să împroșcăm cu noroi, iarăși nu știu. De ce oameni care, de altfel, scriu frumos, duios, cald și înțelept pe anumite bloguri, vin și varsă venin (mai direct ori mai subtil) pe altele? Sau de ce bunăoară ni se trimit mesaje-n privat în care aflăm ce ar fi zis unul sau altul despre noi, din ce categorie fac parte nickname-urile atât de acide și de prezente pe bloguri faimoase și cât de urât ne vorbesc prin spate oameni care în față ne copleșesc cu îmbrățișări și pupici drăgăstoși? De ce simțim a face rău, când rostul nostru ar fi fost să facem doar bine? Sau măcar să tăcem, dacă n-avem nimic bun, blând de spus.

Am înțeles, târziu și anevoie, așa cum scriam recent, că eu aleg. Și ce citesc, și ce nu citesc, și ce las la vedere și ce nu, și ce rețin și ce nu, și ce iubesc și ce nu. Nu dau explicații pentru niciun cuvințel. Pentru că nu mai am niciun gând să mă mai las afectată de mizerii. Poate e vorba de vanitate, de orgoliu, de un aer (fals) superior pe care-l afișez adesea. De fapt, e mai simplu: lumea nu se va schimba nici un bob, dacă eu voi adopta o atitudine exagerat de docilă, blândă sau caldă, înțelegătoare. Și atunci, când voi simți că e cazul, voi fi și eu mai tăioasă. Politețea exagerată nu mai e azi o calitate, e mai degrabă prostie.

Anunțuri

25 de gânduri despre „Lume. Și lumi

    • Da, Petru, eu sunt. Așa cum i-am scris și lui Mugur, într-un comentariu la altă postare, aproape că am fost nevoită să schimb și adresa de email cu care mă logam și blogul –cele vechi mi-au făcut mari probleme, nu mai puteam urmări bloguri noi, iar funcționalitatea era limitată. Acum e mai bine!
      Cu drag, gânduri bune!

      Apreciat de 1 persoană

  1. Cred că e bine să avem un fel de filtru pus la geam. Cam ca plasa aia de ţânţari. Cred.
    Am simţit fiecare frază, am înţeles-o, m-am regăsit. Dar m-a scuturat puţin treaba aia cu ce spune unul, altul…
    În timpuri străvechi, în mod întâmplător am aflat că cineva, greţos de mieroasă-n comentarii, a urzit planuri de a salva planeta de „impostori” şi atenţiona lumea că unu plus unu fac unu care e femeie. Ba nu, e bărbat. Ba, poate e câte puţin din fiecare. asta-n timp ce, la vedere, gradula până la refuz tot ce putea.
    Eu atunci am aflat că unii îşi spun în secret lucruri. Că scriu comentarii după ce s-au consultat înainte cu alţi 3-4 comentatori. Şi asta, îţi spun sincer, m-a durut rău. Atunci, deşi nu vorbeam cu nimeni pe mail, mi-am jurat că blogul va rămâne blog şi discuţiile toate la vedere.
    Habar nu am dacă se mai practică asta, eu nu am primit nimic legat de nimeni şi dacă alţii au primit legat de mine iar nu ştiu dar să fie aşa cum se complac. Deloc nu mă interesează ce lucrează, ce mănâncă sau cu cine se ţine de mână o persoană care scrie pe un blog care-mi place.
    Ştiu că pierd mult, că ratez poate prietenii dar mi-e teamă că dacă aş începe să discut în privat cu prea multe persoane… s-ar pierde mult din acest mister care ne ţine împreună.
    Nu e laudă dar nici cu prietenii mei reali nu duc vorbe de la unul la altul. De ce aş face-o aici sau de ce aş accepta-n jurul meu astfel de persoane când eu am rupt o prietenie strânsă-n viaţa de zi cu zi din cauza bârfelor?
    Scuze că am scris atât dar m-am pornit.
    Zi bună îţi doresc, draga mea!

    Apreciat de 4 persoane

    • Da, Potecuță, e bun filtrul. Îl practic și eu de acum. Politețea rămâne, dar am rezervele mele. Bine întemeiate.

      Despre ce spun unii-alții pe privat (adică-n comentarii pe care am ales să nu le public) e o întreagă poveste. Iosif, de exemplu, mi-a vărsat multe despre comentatorii Castanului și despre religii, mamone, conspirații, toate împotriva lui. Vorbe pe care nu le-am publicat. Am ales să golesc de acum gunoiul, fără a-i mai citi comentariile – toate cu venin, concluzionat cu ‘iubire sfântă’. Și mai sunt și alții, nu e singurul.
      Trist e când realizezi că oameni pe care-i știi întregi la minte și la scris își construiesc și identități de….tăntălăi și scriu stâlcit, greșit, la mișto, doar așa…ca flecăreală.
      Scuze pentru cuvintele urâte, dar altele nu merită!

      Sila e mare, să știi, după ce petreci atâta timp în blogosferă, cum am petrecut noi (eu deja din 2009, prin diferite bloguri succesive, toate acum șterse). Dar e și frumos, când ai ce citi, găsești emoție vie și oameni cu care poți dialoga. Restul, crede-mă, pentru mine nu mai contează. Și nici nu-mi pasă de ceea ce crede ori bârfește lumea despre mine. Doar să nu mai vină aici să arunce cu lături, că nu și-au găsit locul. Și nici omul.

      Nu cere scuze, știu ce zici. Și înțeleg. Să luăm din ce citim ceea ce ne place și ne face bine. Restul….la gunoi!

      Apreciat de 3 persoane

      • Ai şters ce ti-a scris fiinta aia sensibila, Iosif? Ăla care nu face niciun rau? Mare greseala Mo. Sunt cateva gospodine Torquemada ( atenție, includ si barbati aici) care te vor face varza
        pentru ca nu poți proba ce spui despre Iosif. Parol! Eu am pătit-o pentru că n-am ținut un comm de-acum un an, ca să-l vadă comisia Warren. Succes, Mo!

        Apreciază

        • S-au șters dovezile fiindcă am șters și blogurile. Dar nu asta mă interesează. Varza nu-mi mai spune nimic, nici comentariile acide.
          Cât despre Iosif, am aproape certitudinea că, atunci când ‘nu se dă drept Iosif’, poate fi un versificator reușit, un înțelept și un duhovnic desăvârșit – femeie sau bărbat, după cum alege să se prezinte 🙂
          Mulțumesc, Castanman!

          Apreciază

  2. Cred că este prima dată când te văd cu adevărat supărată, sau poate nu supărată ci pornită, pornită să faci puțină curățenie.
    Mi s-a întâmplat și mie sa-mi vină cineva si să-mi spună ce a zis cutare într-un e-mail, sau ce s-a discutat pe oareunde despre mine, dar am lăsat totul acolo și mi-am văzut de drum. După vreo trei ani am avut ocazia să mi se confirme că acele discuții private aveau mari șanse să fi existat într-adevăr, dar oricum nu aveau cum să mă afecteze pe mine, căci tu m-ai văzut cum sunt, prieten cu toți cei care merită.
    De împroșcături de tot felul pe blog, iar așa am avut parte, dar și acelea au încetat, poate datorită reacțiilor mele, care doar într-un singur caz au mers până la a bloca accesul la comentarii, dar acela a fost cu mulți ani în urmă.

    Ce voiam să spun? Bine ai făcut că ai tras perdeaua și că ai pus coșul de gunoi la îndemână. Să știi că mai mulți au făcut asta, căci nu se poate altfel cu unii oameni. Unora li s-au închis ușile pe mai multe bloguri, am avut ocazia să văd asta.
    În rest, eu zic s-auzim de bine!

    Apreciază

    • Nu-s supărată, deși aș avea motive. Prefer să citesc cele scrise de tine și să tac. Am realizat că sunt mai multe măști în acest domeniu decât mi-aș fi putut eu imagina. Fiecare cu idealul său în viață.
      Pe mine m-a cuprins o oarecare lehamite de vorbărie goală și lungă….și mă îndrept și eu cu pași repezi spre cele spuse de englez: Never complain, never explain! – adică să nu te plângi, să nu (te) explici.
      O să auzim și de bine, că oameni civilizați suntem! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Personal, sunt prezentă de foarte puțină vreme în această comunitate, cred că prezentă e chiar puțin forțat, abia am început cu pași mici. Când m-am hotărât sa ies în agora m-am pregătit sufletește că voi întâlni diverse personaje. Cu toate acestea, rândurile tale m-au întristat. Eu spun așa: cine vrea să scrie, nu pentru a își face auzită vocea ci pentru sufletul lui/ei, pentru plăcerea de a scrie, să o facă! Și din ce am văzut eu până acum, tu o faci foarte bine! Spor și inspirație pe mai departe! În rest…plasă de țânțari, vorba Potecuței 🙂 O zi frumoasă!

    Apreciat de 1 persoană

    • Lumea e diversă. Și aici, și-n real. Evident nu trebuie să iei rândurile acestea drept lege. Doar am stat (și încă voi mai sta) în mediul blogosferic (bloggeristic?!) de aproape nouă ani. E o lume pestriță, dar are frumusețile ei. Am cunoscut și-n realitate câțiva autori de blog și am avut doar surprize plăcute. O bucurie să-i întâlnești!
      Așadar, scrie și tu înainte, nu te lua după mizerii (atunci când le vei întâlni) și….să nu-ți pese decât de emoția literei.
      Succes!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Sărut mâna, dragă Oana! Îmi pare rău că ai avut parte de asemenea neplăceri. Și sunt sigur că nu sunt singurele. Dar „lasă-le la Dumnezeu”! – cum spunea cu umor un bătrân simpatic, pe care l-am cunoscut demult.
    Blogul este ceva al tău, pentru inima și sufletul tău. Cui nu-i place… sănătate! Vorba ta, ce-o fi vrând să însemne pretenția unora de a corecta, de a îndrepta, de a aduce omul la numitorul lor comun!? Fiecare, pe pagina lui, poate să fie el însuși, cu bune și cu rele, cum crede singur de cuviință.
    Pace și bucurie! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s