Vorbe tăcând

Scriam cândva: când tace gura, se deschide inima. Azi cred altceva: de tace gura, e pentru că s-a-nchis inima.

Anunțuri

Faptă

Uneori e vremea să lași metafora pe locul doi și să acționezi întru faptă. E mult mai aproape o mângâiere ori un sprijin, umăr susținând, decât un cuvânt miezos, de-mbărbătare, de la distanță. Practica a demonstrat că la cuvinte ne cam pricepem toți (chiar și eu, câteodată). Dar adevărata probă o dăm atunci când realitatea are nevoie de noi, prezenți întru faptă.

Și-n blogosferă este ca-n viață. Lumea rămâne (aproape) mută de ‘mirare’ atunci când constată că tatonările, experiențele, ‘cuceririle’ se petrec cu o repeziciune fantastică. Urmează aproape un model standard, cu replici știute, dar cu mici nuanțe noi, întru tonifierea mușchilor orgoliului, mândriei ori vanității. Zâmbete largi ori sfioase se aștern pe buzele cărnoase ale domnițelor ori ale domnilor cu mantie virtuală lucind. La fel de repede se succed, însă, și dezamăgirile la aflarea multiplelor paliere pe care poate juca un foarte abil…jucător. Eu aș zice să nu ne mai mirăm, să luăm ce-i frumos de la viață, că belelele curg oricum. Metafora s-o lăsăm/facem cadou tastelor, iar noi să ne vedem, concret, de trăit doar prin faptă.