Înstrăinarea ploilor

Sunt ploi și ploi. Unele (re)cunoscute, altele străine. Azi, ploaia de afară îmi amintește de Anglia. La vremea-n care poposeam pe acele meleaguri, vreme de iarnă spre primăvară, ploua des. Mirosul proaspăt aducea a verde, a iarbă, a narcise. Era o poieniță care mi-a rămas și acum vie-n amintire. Lumea se-nghesuia să facă shopping, să socializeze, iar eu mă dădeam în vânt (hm, ce expresie!) după celebrul mochaccino și după narcisele galbene. Aș fi zăcut cu ochii-n ele o veșnicie.

Acum, parfumul proaspăt citadin mi-a readus acea Anglie în ochi și-n nări. Și, evident, muzica pe care i-am alăturat-o, mai mult datorită videoclipului presărat cu micile minuni gălbioare.

Anunțuri