Paroles

De la o vreme cuvintele mi s-au pitit într-un cotlon al minții, unde nu vor a fi deranjate. Stau cuminți și ascultă și ele murmurul inimii. E mult prea frumos (sau duios?) ce simte sufletul, ca să mai lase loc zarvei obișnuite.

Mai demult, o prietenă mi se plângea că ea n-ar putea scrie „așa de frumos” (ca mine) omului iubit niciodată. Și că bărbații pot pleca adesea urechea la declarațiile frumos-cuvântate.

Azi i-aș spune prietenei să-l lase definitiv în naivitatea lui pe acela care cade-n extaz în fața unei metafore. Bărbații vor alege întotdeauna prezența. Și mângâierea. Reală. Mai ales când e sinceră, constantă și din toată inima.
Constat cu bucurie că și femeile (sau cel puțin una dintre ele) au învățat să aleagă la fel.

Anunțuri